Babel n. 1. turnul pe care îl durară urmașii lui Noe în șesul Senarului spre a scăpa de un nou potop, când Dumnezeu le amestecă limbile; 2. fig. adunare unde, toți vorbind odată, nu se pot înțelege.

+Turnul Babel (construcție menționată în Biblie) s. n. art. + s. propriu n.

BABEL, Turnul ~ (în „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmașii lui Noe au vrut să-l înalțe pînă la cer. Construcția s-a oprit pentru că Dumnezeu a încurcat limbile constructorilor, făcîndu-i să nu se mai poată înțelege între ei. Simbolul confuziei.

BABEL, Isaak Emmanuilovici (1894-1941), scriitor rus. Nuvele evocînd momente din Războiul Civil („Armata de cavalerie”) și scene din viața micii burghezii evreiești („Povestiri din Odessa”). Proscris de autorități și arestat în 1939. A murit în închisoare.

Turnul Babel v. Babel.

Turnul Babel – „Geneza” (cap. XI, v. 1-9) povestește că numele Babel (care înseamnă „confuzie”) a fost dat unui turn uriaș, construit la Babilon de către fiii lui Noe, care sperau astfel să ajungă la cer. Pînă atunci ei vorbeau o singură limbă. Dar Dumnezeu, pentru a pedepsi îndrăzneala lor de a se urca spre el, le-a amestecat graiurile. Istoricul grec Herodot susține însă că exista, încă în timpul lui, la Babilon, în templul consacrat zeului Belus, un turn foarte înalt, care servea caldeenilor drept observator. Se presupune că acesta ar fi fost faimosul turn Babel, întrucît în scriptură Babel este numele orașului Babilon. În mod cert se știe numai că din imensa construcție înălțată spre cer n-a mai rămas pe pămînt decît... expresia „turnul Babel”, avînd variate semnificații: o construcție gigantică, un loc unde se vorbesc multe și felurite graiuri, o amestecătură de lucruri sau de idei confuze, o întreprindere temerară sortită eșecului, o reuniune haotică unde toți vorbesc fără să se poată înțelege și, în general, o confuzie, o încîlceală enormă. „Umflîndu-ne pene trufașe,/ turnuri Babel înălțăm în orașe” (Maiakovski, Poeme, Prolog II). BIB.