AUTOMEDICAȚIE s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-] – Din fr. automédication.

automedicație sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: fr automédication] Medicație stabilită de bolnav pentru sine.

AUTOMEDICAȚIE, automedicații, s. f. Medicație stabilită de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-] – Din fr. automédication.

AUTOMEDICAȚIE s. f. practica de a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală. (< fr. automédication)

automedicație s. f. ◊ „Semnificația cuvântului automedicație este clară: a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală.” Sc. 5 XII 71 p. 1. ◊ „Trebuie spus că în folosirea medicamentelor psihotrope trebuie evitată automedicația [...]” Cont. 21 IX 84 p. 5. ◊ „Eu cred că, oricât de mult s-ar vorbi despre automedicație, nu va fi niciodată prea mult [...]” Sc. 25 V 86 p. 4 (din auto1- + medicație, după engl. selfmedication; cf. fr. automédication; DEX-S)

automedicație (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. automedicația, g.-d. art. automedicației corectat(ă)

*automedicație (a-u, -ți-e) s. f., g.-d. art. automedicației

automedicație s. f. (sil. a-u-) → medicație