AUSTRU s. n. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și: austru] – Lat. auster, -tri.

agostru² sms vz austru

austru sm [At: COD. VOR. 99/7 / V: agos-, aos-^[1] / P: a-us-, (îvr) aus~ / Pl: auștri / E: ml auster, -strum] 1 (Îoc crivăț) Vânt din sud. 2 (Înv) Punct cardinal de unde bate austral (1). 3 Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest.

†AUSTRU sbst. 1 🌦 Vînt de sud, de sud-vest, sau (cum se înțelege mai des) de apus: ~l, vînt tăios de rece (BR.-VN.) ¶ 2 🌍 ‡Sud: și va pleca jumătate de munte cătră crivățu și jumătate cătră ~ (BIBL.) [lat.].

AUSTRU s. m. Vânt secetos care bate în țara noastră din sud-vest. [Acc. și austru] – Lat. auster, -tri.

AUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara mai ales secetos și păgubitor pentru culturi, iarna bogat în ploaie și zăpadă. Veni austrul cel răsunător și topi zăpezile. SADOVEANU, O. VII 113. Austrul tot suflă cu straniile-i modulații. În sfirșit și sfîntul soare a răsărit în senin. SADOVEANU, O. A. II 114. Afară este viscol, austrul vijelește Și zguduie coliba sărmanului lipsit, NEGRUZZI, S. II 34. – Pronunțat: aus-tru. – Accentuat și: austru.

AUSTRU s. n. Vînt din sud sau sud-vest, vara secetos, iar iarna aducător de ploaie și zăpadă. [Acc. și: austru] – Lat. auster, -tri.

AUSTRU n. Vânt secetos care bate din sud-vest. [Sil. aus-tru; Acc. și austru] /<lat. auster, ~tri

Austria f. partea monarhiei austro-ungare coprinzând odinioară țările reprezentate în Parlamentul din Viena și anume: Austria, Tirolul, Stiria, Carintia, Carniolia, Istria, Dalmația, Boemia, Moravia, Silezia, Galiția, Bucovina. Stat poliglot cu 25 mil. loc. (Germani, Slavi, Români și Unguri). Casa de Austria, numele familiei de Habsburg, din care s’alegeau (dela 1438-1866) împărații Germaniei (Austriac). În urma răsboiului mondial Austria a fost desmembrată și redusă (cu Tirolul) la o mică republică, cu cap. Viena: 6 mil. 400.000 loc.

Austro-Ungaria f. fost mare stat european, compus din 2 țări întrunite (dela 1876) și despărțite prin râul Leitha, un afluent al Dunării: Austria, cu cap. Viena, și Ungaria, cu cap. Buda-Pesta, cu o populațiune de peste 45 mil. loc. Tractatul din Saint-Germain (10 Sept. 1919) a consacrat ruina imperiului Austro-Ungar, desmembrându-l în mai multe republici independente: Austria (cap. Viena), Ungaria (cap. Pesta), Ceho-Slovachia (cap. Praga), etc. Importante teritorii trecură la Italia, la Iugo-Slavia (cu Bosnia și Herzegovina), la România (Bucovina; Transilvania, etc.).

austru m. vântul cald ce bate dinspre Sud: austrul le suflă (razele lunei) coamele pletoase BOL. [Lat. AUSTRUM].

Juan de Austria (Don) m. fiul lui Carol Quitu, bătu în 1571 pe Turci la Lepante.

áustru n., pl. inuz. e saŭ urĭ (lat. áuster, it. áustro). Vîntu de la vest în vestu Munteniiĭ și de la sud în estu Munteniiĭ. O casă cu fața spre austru (Bz.), cu fața spre sud. – Fals aústru (Cdr.). V. vînt.

austru s. n., art. austrul

!austru s. n., art. austrul

austru (sil. aus-) / austru s.m., art. austrul / austrul

austru (2 sil.)

Austria.

AUSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)

AUSTRU s. v. miazăzi, sud.

austru s. v. MIAZĂZI. SUD.

AUSTRU s. (GEOGR.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vîntul negru. (~ este numele unui vînt secetos.)

austru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr.

ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franței. Soția lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV.

AUSTRIA, Republica ~, stat federal în Europa Centrală; 83,8 mii km²; 7,62 mil. loc. (1989). Limba de stat: germana. Cap.: Viena. Orașe pr.: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck. Pop. urbană: 55,1 la sută. Este format din 9 landuri. Țară muntoasă (Alpii Orientali sau Austrieci și Prealpii ocupă 3/4 din supr, țării), cu alt. mai coborîte în E, în bazinul Vienei (pe Dunăre) și în Burgenland (sector al Cîmpiei Panonice). Climă temperat-continentală cu precipitații bogate în reg. alpină (peste 2.000 mm/an). Dunărea străbate A. pe c. 300 km. Resurse de subsol variate, dar cu rezerve restrînse (excepție magnezitul); petrol, gaze naturale, min. de cupru, grafit, lignit, plumb, marmură, magneziu (c. 40 la sută din prod. mondială). Ind. A. produce energie electrică (50,2 miliarde kWh, 1989), oțel (5 mil. t, 1989), aluminiu (169,2 mii t, 1989), material rulant, echipament energetic și electrotehnic, utilaje industriale, cauciuc sintetic, medicamente, ciment (4,75 mil. t, 1989), produse textile și alim. Pădurile (38,1 la sută din supr. țării) favorizează dezvoltarea ind. de prelucr. a lemnului, celulozei și hîrtiei (255,6 mii t hîrtie de ziar, 1989), 17,1 la sută din supr. A. este cultivată cu grîu, secară, orz, cartofi (0,9 mil. t, 1988), ovăz, sfeclă de zahăr; creșterea intensivă a animalelor: bovine (2,6 mil. capete, 1988), porcine (3,9 mil. capete, 1988). C. f.: 6.482 km (3.219 electrifcați). Căi rutiere non-urbane: 11.676 km (1.405 km autostrăzi, 1988). Turism intens (12,9 mil. vizitatori străini, 1979), care asigură 1/3 din venitul național. Exportă produse metalurgice și ale ind. constr. de mașini (peste 1/2), produse chimice, textile, celuloză și hîrtie, produse din lemn ș.a. și importă materii prime și semifabricate, utilaje și mașini, bunuri industriale de consum, mijloace de transport, combustibili, produse alim. ș.a. – Istoric. Locuită în antic. de triburi germanice, A. a devenit în 1156 ducat în cadrul Imp. Romano-German. Stăpînită de Habsburgi (sfîrșitul sec. 13), care, obținînd în sec. 16-18 coroana imperială, au implicat A. aproape în toate coalițiile războaielor europene. A. și-a extins puterea asupra Cehiei, Sileziei, Ungariei, Transilvaniei și a altor teritorii. La sfîrșitul sec. 18 și începutul sec. 19, A. a participat la aproape toate coalițiile antinapoleneene. În 1806, Francisc II a renunțat la titlul de împărat romano-german, devenind împărat al A. În 1815, a participat la crearea Sfintei Alianțe. În 1848-1849 în A. și în terit. ocupate (Ungaria, Transilvania, Cehia) au avut loc revoluții burghezo-democratice. În urma războaielor cu Franța și Italia (1859) și cu Prusia (1866), A. a pierdut, rînd pe rînd, posesiunile din Pen. Italică și din Germania. În 1867 s-a creat monarhia dualistă austro-ungară, cu tendințe expansioniste în Balcani. Austro-Ungaria a participat la primul război mondial alături de Germania. În 1918, Imp. Habsburgic s-a destrămat și a luat ființă Austria (cu granițele fixate de Tratatul de la Saint-Germain, în 1919). La 12 nov. 1918, A. a fost proclamată republică. În mart. 1938, Germania hitleristă a ocupat A., anexînd-o (Anschluss). Eliberată în 1945, în cea mai mare parte de armata sovietică, A. a rămas temporar sub administrația U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii și Franței. La 27 apr. 1945 este proclamată cea de-a doua republică. Tratatul de stat semnat la Viena, la 15 mai 1955, restabilește suveranitatea A. Parlamentul austriac, adoptă, la 26 oct. 1955, Legea Constituțională asupra neutralității permanente a statului austriac. A. este o republică federală. Activitatea legislativă este exercitată de Adunarea Federală, compusă din Consiliul Federal și Consiliul Național, iar cea executivă, de guvernul federal (condus de liderul partidului majoritar din Consiliul Național).

AUSTRIA INFERIOARĂ (NIEDERÖSTERREICH), land în Austria; 19,2 mii km²; 1,42 mil. loc. (1987). Centrul ad-tiv: Sankt Pölten. Expl. de petrol și gaze naturale. Cereale; viticultură; creșterea animalelor.

AUSTRIA SUPERIOARĂ (OBERÖSTERREICH), land în Austria; 12 mii km²; 1,3 mil. loc. (1986). Centrul ad-tiv: Linz. Expl. de cărbune brun, gaze naturale și bauxită. Cereale; legumicultură; creșterea animalelor.

CAROL de Austria (DON CARLOS) (1545-1568), prinț spaniol din familia de Habsburg. Fiul regelui Filip al II-lea; acuzat în 1567 că ar fi complotat împotriva tatălui său, a fost închis și a murit, probabil asasinat, în închisoare.

IOAN DE AUSTRIA (Don Juan de Austria) (1545-1578), comandant de oști spaniol. Fiul natural al lui Carol V. În fruntea flotei Ligii Sfinte, a obținut la Lepanto (1571) asupra turcilor o strălucită victorie, după care a cucerit Tunisul (1573). Numit de Filip II guvernator al Țărilor de Jos (1576), unde a semnat (1577) o înțelegere (Edictul perpetuu) cu seniorii locali, care prevedea restaurarea catolicismului în schimbul retragerii trupelor sale. A luptat împotriva conducătorilor protestanți din provinciile Holland și Zeeland, care nu acceptaseră Edictul, înfrângându-i în bătălia de la Gembloux (1578).

JUAN DE AUSTRIA v. Ioan de Austria.

MARGARETA DE AUSTRIA (MARGARETA DE SAVOIA) (1480-1530), fiica împăratului Maximilian I și a Mariei de Burgundia. Guvernatoare a Țărilor de Jos (1507-1530). A negociat Liga de la Cambrai (1508), precum și Pacea de la Cambrai (1529, „Paix de Dames”).

MARGARETA DE PARMA (MARGARETA DE AUSTRIA) (1522-1586), guvernatoare a Țărilor de Jos (1559-1567). Fiică a lui Carol Quintul. În timpul guvernării ei a izbucnit Revoluția din Țările de Jos.