ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Alex
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȚÍCĂ s. f. Pânză de bumbac, rară și subțire. – Ață + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC n. 1) Parte a unei construcții situată deasupra cornișei pentru a masca acoperișul. 2) Etaj scund situat imediat sub acoperiș. /<fr. attique, lat. atticus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȚÍCĂ f. Pânză de bumbac, rară și subțire. Rochie din ~. /ață + suf. ~ică
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieții acestora. ◊ Frumusețe atică = frumusețe desăvârșită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ◊ Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [Cf. fr. attique, it. attico < Atica – provincie în Grecia antică].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. Cat scund, așezat deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. [Cf. fr. attique, it. attico].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC1, atice, s. n. Parte superioară a unui edificiu, deasupra cornișei, menită să mascheze acoperișul. [Var.: átică s. f.] – Fr. attique.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTIC2, -Ă, atici, -e,, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei. ◊ Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. – Fr. attique (lat. lit. atticus).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁTICĂ s. f. v. atic1.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AȚÍCĂ s. f. Pânză rară și subțire, de calitate inferioară. – Din ață + suf. -ică.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
átic adj. m., pl. átici; f. sg. átică, pl. átice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
átic (arhit.) s. n., pl. átice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ațícă s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*átic, -ă adj. (vgr. attikós). Din saŭ ca din Atica (Grecia). Fig. Delicat, fin: fineță atică. Sare atică, spirit fin, glumă fină.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ațícă f. (d. ață). Ață supțire [!] care se vinde învîrtită pe mosor. Un fel de pînză supțire de coloare [!] variată. O horă (sud).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATICA (ATTIKÍ), pen. în SE Greciei mijlocii, între. ins. Eubeea, G. Egina și Corint, despărțită de Pen. Pelopones prin istmul Corint, al cărei principal centru a fost, începînd din antic., orașul Atena.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink