7 definiții pentru «Andrei»   declinări

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANDREI, unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Petru. A predicat „Evanghelia” în Pont, Tracia, Scythia, inclusiv Scythia Minor (Dobrogea). A fost răstignit pe o cruce în formă de X (Crucea Sf. A.) la Patras. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 30 nov.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ANDREI, numele a trei regi unguri din dinastia arpadiană. Mai important: A. II (1205-1235). A inițiat Cruciada a V-a, a așezat pe cavalerii teutoni în Țara Bîrsei, și a dat bula „Bula de Aur” (1222).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ANDREI (sec. 17-18), zugrav român. A lucrat la mănăstirile Hurezi, Polovragi ș.a. Exponennt al stilului brîncovenesc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ANDREI, Petre (1891-1940, n. Brăila), sociolog, filozof și om politic român. Prof. univ. la Iași. Reprezentant al aripii de stînga a Partidului Național-Țărănesc; în mai multe rînduri ministru. Persecutat de legionari, s-a sinucis. Sistemul său sociologic este bazat pe o concepție integralist-deterministă („Sociologie generală”). Contribuții în domeniul axiologiei, eticii și al sociologiei cunoașterii („Filozofia valorii”, „Problema fericii”, „Die soziologische Auffassung der Erkenntniss”). M. post-mortem al Acad. (1991).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

Andrei, sfânt, cel dintâi chemat dintre apostoli, împreună cu fratele său Petru, de către Iisus Hristos. De meserie pescar, a fost mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul, iar după Cincizecime a predicat în Ierusalim, Iudeea, Galileea, Samaria și Asia Mică, ajungând până în Sciția (Dobrogea de azi). A suferit martiriul în orașul Patras din Ahaia, fiind răstignit pe o cruce în forma X. Este sărbătorit la 30 noiembrie.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Andrei Criteanul (660-740 d. Hr.) sfânt cuvios, episcop de Gortina (Creta), n. în Damasc. Monah în m-rea Sf. Mormânt din Ierusalim și apoi diacon la Constantinopol. La începutul sec. 8 ajunge episcop. În tinerețe a fost un iconoclast hotărât. Este creatorul canoanelor compuse din 8-9 ode, cu strofe mai numeroase. Opera sa clasică este Canonul cel mare, alcătuit din 250 de strofe, care se cântă în postul Paștilor. Bis. îl sărbătorește la 4 iulie.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Andrei Șaguna (1809-1873), mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria (din 1864), n. la Miskolc, Ungaria, de origine macedoromân. Studii de filozofie și drept la Pesta și de teologie ortodoxă la Vârșeț. A fost tuns în monahism în 1833, arhimandrit și egumen al m-rilor Hopono (1842) și Covil (1845), ambele sârbești vicar al episcopiei Sibiului (1846-1848), episcop (1848-1864) și mitropolit (1864-1873) prin reînființarea Mitropoliei Sibiului. A organizat biserica prin Statutul organic (1868), a reeditat cărțile de cult și a înființat Institul teologic-pedagogic din Sibiu și revista „Telegraful român” (1853), fiind primul președinte al „Astrei” (1861). A condus împreună cu episcopul unit Ioan Lumeni marea adunare populară de la Blaj din 1848, fiind ales în fruntea delegației care a prezentat Curții din Viena hotârârile și doleanțele românilor. Membru de onoare al Academiei Române (7 sept. 1871). Este înmormântat lângă bis. din Rășinari.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink