11 definiții pentru anacruză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANACRUZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANACRUZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

anacru sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr anacrouse] 1 Notă (sau grup de note) care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2 Primă silabă neaccentuată a unui vers.

ANACRU s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.).

ANACRU s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent].

ANACRU s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anacru (desp. -na-cru-) s. f., g.-d. art. anacruzei; pl. anacruze

anacru (-na-cru-) s. f., g.-d. art. anacruzei; pl. anacruze

anacru s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. anacruzei; pl. anacruze

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anacruză (< gr. ἀνάϰρουσις, de la vb. ἀναϰρούω, „a lovi de jos în sus”) 1. Termen grecesc de metrică (2) antică, desemnând o jumătate de picior (1) neaccentuată care precede prima silabă accentuată. 2. Intrat în terminologia muzicală, termenul desemnează o introducere formată dintr-un sunet sau un mic grup de sunete, precedând primul timp (1, 2) tare al unei măsuri*. Într-un nucleu ritmic, a. constituie pregătirea accentului (III, 1) principal. Deși a. – care, din punct de vedere arm., este în general o întârziere* – se plasează pe un timp slab, are totuși un accent inițial. A. scurtă este socotită ca o completare a primei măsuri; a. lungă este socotită ca o măsură incompletă, în anumite stiluri completarea ei constituind-o ultima măsură. Echiv. germ.: Auftakt (1).

ANACRUZĂ (fr. anacrouse < gr. anacrusis, fără lovire) În metrica antică, o silabă inițială slabă, care precede primul picior al unui vers. În metrica modernă, o silabă sau mai multe silabe neaccentuate, la începutul unui vers, dar care nu sînt părți ale metricii versului respectiv. Anacruza este des folosită în poezia populară. Ea constă în conjuncțiile monosilabice, adăugate la începutul unor versuri, pentru o mai precisă înțelegere a ideilor. Ex. Și, unde mi-o apuca, Și, unde mi-o scutura, Și, unde mi-o învîrtea... (Gheorghelaș, poezie populară)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANACRÚZĂ (< fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Notă sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din măsură. 2. Silabă care premerge seria ritmică a unui vers.

Intrare: anacruză
anacruză substantiv feminin
  • silabație: a-na-cru-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anacru
  • anacruza
plural
  • anacruze
  • anacruzele
genitiv-dativ singular
  • anacruze
  • anacruzei
plural
  • anacruze
  • anacruzelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anacru, anacruzesubstantiv feminin

  • 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: auftact
  • 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.