opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc – Din fr. adepte.

adept, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 301 / Pl: ~pți, ~e / E: fr adepte] 1 Persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc. 2 (Pex) Persoană care împărtășește convingerile cuiva.

*ADEPT sm., ADEPTĂ (pl. -te) sf. 1 Care a fost pus în cunoștința tainelor unei științe, unei secte 2 Care împărtășește vederile cuiva: noua teorie nu prea are mulți adepți [fr. < lat.].

ADEPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.

ADEPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; aderent, partizan al unei idei, al unei teorii, al unei doctrine etc. Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123.

ADEPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).

ADEPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – cîștigat].

ADEPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)

ADEPT ~ți m. Persoană care aderă la o doctrină, la o idee sau care împărtășește convingerile cuiva. /<fr. adepte

adept m. cel inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe.

*adept, -ă s., pl. f. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adept s. m., pl. adepți

adept s. m., pl. adepți

adept adj. m., s. m., pl. adepți; f. sg. adeptă, pl. adepte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADEPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

ADEPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

Adept ≠ adversar, potrivnic

Intrare: adept (adj.)
adept1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adept
  • adeptul
  • adeptu‑
  • adeptă
  • adepta
plural
  • adepți
  • adepții
  • adepte
  • adeptele
genitiv-dativ singular
  • adept
  • adeptului
  • adepte
  • adeptei
plural
  • adepți
  • adepților
  • adepte
  • adeptelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: adept (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adept
  • adeptul
  • adeptu‑
plural
  • adepți
  • adepții
genitiv-dativ singular
  • adept
  • adeptului
plural
  • adepți
  • adepților
vocativ singular
  • adeptule
  • adepte
plural
  • adepților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adept, adepțisubstantiv masculin
adeptă, adeptesubstantiv feminin
adept, adeptăadjectiv

  • 1. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    • format_quote Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123. DLRLC
    • 1.1. Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.