Definiția cu ID-ul 849489:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
KNOCKOUTA, knockoutez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin knockout. [Pr.: cnocauta. – Scris și: cnocauta] – Din knockout.[1] corectat(ă)
- Corecturi: knocoutez -> knockoutez,... prin knokaut ->... prin knockout. — gall