ȚIGĂNÍE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚIGĂNÍE ~i f. 1) Mahala locuită de țigani. 2) fig. Gălăgie mare. 3) peior. Comportare care denotă lipsă de politețe, de tact. 4) v. ȚIGĂNIME. [G.-D. țigăniei] /țigan + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚIGĂNÍE s. 1. v. țigănime. 2. v. hărmălaie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚIGĂNÍE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țigăníe s. f., art. țigănía, g.-d. art. țigăníei; (cartiere, fapte) pl. țigăníi, art. țigăníile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink