ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătângie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. v. tenacitate.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încăpățânáre s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNCĂPĂȚÂNÁ mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNCĂPĂȚÂNÁ vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiționa, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că ...)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

încăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. încăpățânéz, 3 sg. și pl. încăpățâneáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink