țuruí, țuruiésc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țuruí vb., ind. prez. 1 sg. țúrui/țuruiésc; imperf. 3 sg. țuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țúruie/țuruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink