4 definiții pentru țurnăi

Explicative DEX

țurnăi vt [At: CONV. LIT. XX, 1 020 / V: ~nui, țor~ / Pzi: ~esc / E: ns cf ger zürnen „a se supăra”] (Reg) 1 A certa (1). 2 (Reg; îf țornăi) A trage (pe cineva) de păr sau de urechi Si: (reg) a țuțura1 (1).

țornăi v vz țurnăi

țurnui v vz țurnăi

Arhaisme și regionalisme

țurnăi, țurnăiesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) certa. 2. a trage de păr.

Intrare: țurnăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurnăi
  • țurnăire
  • țurnăit
  • țurnăitu‑
  • țurnăind
  • țurnăindu‑
singular plural
  • țurnăiește
  • țurnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurnăiesc
(să)
  • țurnăiesc
  • țurnăiam
  • țurnăii
  • țurnăisem
a II-a (tu)
  • țurnăiești
(să)
  • țurnăiești
  • țurnăiai
  • țurnăiși
  • țurnăiseși
a III-a (el, ea)
  • țurnăiește
(să)
  • țurnăiască
  • țurnăia
  • țurnăi
  • țurnăise
plural I (noi)
  • țurnăim
(să)
  • țurnăim
  • țurnăiam
  • țurnăirăm
  • țurnăiserăm
  • țurnăisem
a II-a (voi)
  • țurnăiți
(să)
  • țurnăiți
  • țurnăiați
  • țurnăirăți
  • țurnăiserăți
  • țurnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurnăiesc
(să)
  • țurnăiască
  • țurnăiau
  • țurnăi
  • țurnăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țornăi
  • țornăire
  • țornăit
  • țornăitu‑
  • țornăind
  • țornăindu‑
singular plural
  • țornăiește
  • țornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țornăiesc
(să)
  • țornăiesc
  • țornăiam
  • țornăii
  • țornăisem
a II-a (tu)
  • țornăiești
(să)
  • țornăiești
  • țornăiai
  • țornăiși
  • țornăiseși
a III-a (el, ea)
  • țornăiește
(să)
  • țornăiască
  • țornăia
  • țornăi
  • țornăise
plural I (noi)
  • țornăim
(să)
  • țornăim
  • țornăiam
  • țornăirăm
  • țornăiserăm
  • țornăisem
a II-a (voi)
  • țornăiți
(să)
  • țornăiți
  • țornăiați
  • țornăirăți
  • țornăiserăți
  • țornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țornăiesc
(să)
  • țornăiască
  • țornăiau
  • țornăi
  • țornăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurnui
  • țurnuire
  • țurnuit
  • țurnuitu‑
  • țurnuind
  • țurnuindu‑
singular plural
  • țurnuiește
  • țurnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țurnuiesc
(să)
  • țurnuiesc
  • țurnuiam
  • țurnuii
  • țurnuisem
a II-a (tu)
  • țurnuiești
(să)
  • țurnuiești
  • țurnuiai
  • țurnuiși
  • țurnuiseși
a III-a (el, ea)
  • țurnuiește
(să)
  • țurnuiască
  • țurnuia
  • țurnui
  • țurnuise
plural I (noi)
  • țurnuim
(să)
  • țurnuim
  • țurnuiam
  • țurnuirăm
  • țurnuiserăm
  • țurnuisem
a II-a (voi)
  • țurnuiți
(să)
  • țurnuiți
  • țurnuiați
  • țurnuirăți
  • țurnuiserăți
  • țurnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țurnuiesc
(să)
  • țurnuiască
  • țurnuiau
  • țurnui
  • țurnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurnăi, țurnăiescverb

regional
  • 1. Certa. MDA2
    sinonime: certa
  • 2. (În forma țornăi) A trage (pe cineva) de păr sau de urechi. MDA2
    sinonime: țuțura
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.