dexonline

info

2 intrări

14 definiții

explicative DEX (10)
ortografice DOOM (3)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

ȚURȚURAT, -Ă, țurțurați, -te, adj. (Rar) De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.

țurțurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 66 / Pl: ~ați, ~e / E: țurțur¹ + -at] (Rar) Cu țurțuri¹ (4) Si: (reg) înțurțurat.

ȚURȚURAT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.

ȚURȚURAT, -Ă, țurțurați, -te, adj. Cu țurțuri, de care atîrnă țurțuri. Barba și pletele-i albe, țurțurate la sfîrcuri de sarea talazelor, i-acoperă ochii. DELAVRANCEA, S. 66.

ȚURȚURAT ~tă (~ți, ~te) rar Care are țurțuri; cu țurțuri. /țurțur + suf. ~at

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

țurțurát, -ă adj. Garnisit cu țurțurĭ: o streșină țurțurată.

țorțura v vz țurțura

țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi³. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.

țurțuri v vz țurțura

țuțura² v vz țurțura

Ortografice DOOM

țurțurat (rar) adj. m., pl. țurțurați; f. țurțurată, pl. țurțurate

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

țurțurat (rar) adj. m., pl. țurțurați; f. țurțurată, pl. țurțurate

țurțurat adj. m., pl. țurțurați; f. sg. țurțurată, pl. țurțurate

Arhaisme și regionalisme

țurțura, pers. 3 sg. țurțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: țurțurat

țurțurat adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țurțurat	țurțuratul țurțuratu‑	țurțurată	țurțurata
nominativ-acuzativ	plural	țurțurați	țurțurații	țurțurate	țurțuratele
genitiv-dativ	singular	țurțurat	țurțuratului	țurțurate	țurțuratei
genitiv-dativ	plural	țurțurați	țurțuraților	țurțurate	țurțuratelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: țurțura

țurțura verb grupa I conjugarea I intranzitiv unipersonal

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurțura	țurțurare	țurțurat țurțuratu‑	țurțurând țurțurându‑	singular	plural
		(a) țurțura	țurțurare	țurțurat țurțuratu‑	țurțurând țurțurându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țurțură	(să) țurțure	țurțura	țurțură	țurțurase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țurțură	(să) țurțure	țurțurau	țurțurară	țurțuraseră

țorțura verb grupa I conjugarea I intranzitiv unipersonal

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țorțura	țorțurare	țorțurat țorțuratu‑	țorțurând țorțurându‑	singular	plural
		(a) țorțura	țorțurare	țorțurat țorțuratu‑	țorțurând țorțurându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țorțură	(să) țorțure	țorțura	țorțură	țorțurase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țorțură	(să) țorțure	țorțurau	țorțurară	țorțuraseră

țurțuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurțuri	țurțurire	țurțurit țurțuritu‑	țurțurind țurțurindu‑	singular	plural
		(a) țurțuri	țurțurire	țurțurit țurțuritu‑	țurțurind țurțurindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țurțurește	(să) țurțurească	țurțurea	țurțuri	țurțurise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țurțuresc	(să) țurțurească	țurțureau	țurțuriră	țurțuriseră

țuțura verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2) Surse flexiune: DLRM, DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	singular	plural
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	țuțură	țuțurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țuțur	(să) țuțur	țuțuram	țuțurai	țuțurasem
	a II-a (tu)	țuțuri	(să) țuțuri	țuțurai	țuțurași	țuțuraseși
	a III-a (el, ea)	țuțură	(să) țuțure	țuțura	țuțură	țuțurase
plural	I (noi)	țuțurăm	(să) țuțurăm	țuțuram	țuțurarăm	țuțuraserăm țuțurasem
	a II-a (voi)	țuțurați	(să) țuțurați	țuțurați	țuțurarăți	țuțuraserăți țuțuraseți
	a III-a (ei, ele)	țuțură	(să) țuțure	țuțurau	țuțurară	țuțuraseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țurțurat, țurțuratăadjectiv

1. rar De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Barba și pletele-i albe, țurțurate la sfîrcuri de sarea talazelor, i-acoperă ochii. DELAVRANCEA, S. 66. DLRLC

etimologie:

Țurțur + -at. DEX '98 DEX '09

țurțuraverb

regional

1. (Despre apă) Picura. MDA2

sinonime: picura
2. (Despre apă) Șiroi. MDA2

sinonime: șiroi
3. Țârțâra. MDA2

sinonime: țârțâra
4. A cădea măzăriche. MDA2

etimologie:

formație onomatopeică MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.