opțiuni
  • info
4 definiții pentru țurțurău

Explicative DEX

țurțurău [At: MAT. DIALECT. I, 271 / V: ~ulău (Pl: ~uleie sn), țuț~ (Pl: țuțuraie sn) smn / Pl: ~ăi sm / E: țurțur1 + -ău] (Trs) 1 sm Țurțur1 (1). 2 sn (Îf țurțulău, țuțurău) Cascadă (1). 3 sn (Îaf) Izvor mic.

țurțulău2[1] smn vz țurțurău corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: țurșulău2 — LauraGellner

țuțurău smn vz țurțurău

Arhaisme și regionalisme

țurțurău, țurțurăi, s.n. (reg.) izvor mic; cascadă.

Intrare: țurțurău
țurțurău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurțurău
  • țurțurăul
plural
  • țurțurăi
  • țurțurăii
genitiv-dativ singular
  • țurțurău
  • țurțurăului
plural
  • țurțurăi
  • țurțurăilor
vocativ singular —
plural —
țurțulău2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46-eie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurțulău
  • țurțulăul
plural
  • țurțuleie
  • țurțuleiele
genitiv-dativ singular
  • țurțulău
  • țurțulăului
plural
  • țurțuleie
  • țurțuleielor
vocativ singular —
plural —
țuțurău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțurău
  • țuțurăul
plural
  • țuțuraie
  • țuțuraiele
genitiv-dativ singular
  • țuțurău
  • țuțurăului
plural
  • țuțuraie
  • țuțuraielor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurțurău, țurțurăisubstantiv masculin

regional
  • 1. Țurțur. MDA2
    sinonime: țurțur
  • 2. (În forma țurțulău, țuțurău) Cascadă. MDA2
    sinonime: cascadă
  • 3. (În forma țurțulău, țuțurău) Izvor mic. MDA2
etimologie:
  • țurțur + -ău MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.