opțiuni
  • info
3 intrări
33 de definiții

Explicative DEX

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

tăhui2 v vz tiohăi

tehoi v vz tiohăi

tihoi v vz tiohăi

tihui1 v vz tiohăi

tiohăi [At: ALECSANDRI, T. 918 / V: (reg) tăhui, tehoi, tihoi, tihui, ~hoi, tiuh~, tiuhoi, tiui, tuh~, țuh~ / Pzi: ~esc / E: tioh + -ăi] (Mol; Buc) 1 vt (C. i. animale) A alunga cu strigătul „tio” Si: (reg) a tiobrăi. 2 vi A striga „tio” pentru a alunga un animal. 3 vt (C. i. persoane) A huidui (1). 4 vi (Îf tehoi) A asmuți (1). 5 vi (D. câini, îf tăhui) A lătra la vânat. 6 vt (Fig) A bate la cap. 7 vt (Fig) A mustra.

tiohoi v vz tiohăi

tiuhăi v vz tiohăi

tiuhoi v vz tiohăi

tiui v vz tiohăi

tuhăi2 v vz țuhăi1[1]

  1. Care trimite la tiohăi. — gall

tuhăi1 v vz tiohăi

tuhui v vz țuhăi1[1]

  1. Care trimite la tiohăi. — gall

țohăi v vz țuhăi[1]

  1. Care trimite la tiohăi. — gall

țuhăi v vz tiohăi

TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. ◊ Intranz. Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. – Variantă: tiui (ALECSANDRI, T. 918) vb. IV.

TIUI vb. IV v. tiohăi.

ȚUHĂI, țuhăiesc, vb. IV, Tranz. (Regional) A purta de colo pînă colo, a pune la munci grele; a hărțui. Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154.

TIOHĂI, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-. – Var.: tiui vb. IV] – Din tio.

tiohăì v. Mold. a alunga (mai ales câinele). [V. tio!].

țuhăì v. Mold. a maltrata: îi țuhăește mai rău decât pe vite CR. [Origină necunoscută].

tĭohăĭésc v. tr. (d. tĭo, tĭuho. Cp. și cu ung. coholni, a mîna caiĭ strigîndu-le coh, pron. țoh). Est. Huĭduĭesc.

țúhăĭ și -ĭésc v. tr. (imit. după vre-o interj. *țu, ța, ho). Nord. Fam. Pun la muncă prea grea, port prea mult: soldațiĭ aŭ fost țuhăițĭ răŭ în războĭ, aĭ țuhăit răŭ haĭna asta.

Ortografice DOOM

tiohăi (reg.) (desp. tio-hă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, 3 sg. tiohăiește, imperf. 1 tiohăiam; conj. prez. 1 sg. să tiohăiesc, 3 să tiohăiască

țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, 3 sg. țuhăiește, imperf. 1 țuhăiam; conj. prez. 1 sg. să țuhăiesc, 3 să țuhăiască

tiohăi (reg.) (tio-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc, imperf. 3 sg. tiohăia; conj. prez. 3 să tiohăiască

țuhăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 să țuhăiască

tiohăi vb., (sil. tio-)/tiui (sil. ti-) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tiohăiesc/tiuiesc, imperf. 3 sg. tiohăia/tiuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiască/tiuiască

tiui v. tiohăi

țuhăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuhăiesc, imperf. 3 sg. țuhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. țuhăiască

Sinonime

TIOHĂI vb. v. huidui.

tiohăi vb. v. HUIDUI.

Arhaisme și regionalisme

tiohăi, tiohăesc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.

Intrare: țuhăit
țuhăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhăit
  • țuhăitul
  • țuhăitu‑
  • țuhăită
  • țuhăita
plural
  • țuhăiți
  • țuhăiții
  • țuhăite
  • țuhăitele
genitiv-dativ singular
  • țuhăit
  • țuhăitului
  • țuhăite
  • țuhăitei
plural
  • țuhăiți
  • țuhăiților
  • țuhăite
  • țuhăitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tiohăi
  • silabație: tio-hă-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiohăi
  • tiohăire
  • tiohăit
  • tiohăitu‑
  • tiohăind
  • tiohăindu‑
 singular plural
  • tiohăiește
  • tiohăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiohăiesc
 (să)
  • tiohăiesc
  • tiohăiam
  • tiohăii
  • tiohăisem
a II-a (tu)
  • tiohăiești
 (să)
  • tiohăiești
  • tiohăiai
  • tiohăiși
  • tiohăiseși
a III-a (el, ea)
  • tiohăiește
 (să)
  • tiohăiască
  • tiohăia
  • tiohăi
  • tiohăise
plural I (noi)
  • tiohăim
 (să)
  • tiohăim
  • tiohăiam
  • tiohăirăm
  • tiohăiserăm
  • tiohăisem
a II-a (voi)
  • tiohăiți
 (să)
  • tiohăiți
  • tiohăiați
  • tiohăirăți
  • tiohăiserăți
  • tiohăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiohăiesc
 (să)
  • tiohăiască
  • tiohăiau
  • tiohăiră
  • tiohăiseră
  • silabație: ti-u-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tiui
  • tiuire
  • tiuit
  • tiuitu‑
  • tiuind
  • tiuindu‑
 singular plural
  • tiuiește
  • tiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tiuiesc
 (să)
  • tiuiesc
  • tiuiam
  • tiuii
  • tiuisem
a II-a (tu)
  • tiuiești
 (să)
  • tiuiești
  • tiuiai
  • tiuiși
  • tiuiseși
a III-a (el, ea)
  • tiuiește
 (să)
  • tiuiască
  • tiuia
  • tiui
  • tiuise
plural I (noi)
  • tiuim
 (să)
  • tiuim
  • tiuiam
  • tiuirăm
  • tiuiserăm
  • tiuisem
a II-a (voi)
  • tiuiți
 (să)
  • tiuiți
  • tiuiați
  • tiuirăți
  • tiuiserăți
  • tiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tiuiesc
 (să)
  • tiuiască
  • tiuiau
  • tiuiră
  • tiuiseră
tuhăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiuhăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiuhoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tihoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tehoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuhăi
  • țuhăire
  • țuhăit
  • țuhăitu‑
  • țuhăind
  • țuhăindu‑
 singular plural
  • țuhăiește
  • țuhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiesc
  • țuhăiam
  • țuhăii
  • țuhăisem
a II-a (tu)
  • țuhăiești
 (să)
  • țuhăiești
  • țuhăiai
  • țuhăiși
  • țuhăiseși
a III-a (el, ea)
  • țuhăiește
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăia
  • țuhăi
  • țuhăise
plural I (noi)
  • țuhăim
 (să)
  • țuhăim
  • țuhăiam
  • țuhăirăm
  • țuhăiserăm
  • țuhăisem
a II-a (voi)
  • țuhăiți
 (să)
  • țuhăiți
  • țuhăiați
  • țuhăirăți
  • țuhăiserăți
  • țuhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăiau
  • țuhăiră
  • țuhăiseră
Intrare: țuhăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuhăi
  • țuhăire
  • țuhăit
  • țuhăitu‑
  • țuhăind
  • țuhăindu‑
 singular plural
  • țuhăiește
  • țuhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiesc
  • țuhăiam
  • țuhăii
  • țuhăisem
a II-a (tu)
  • țuhăiești
 (să)
  • țuhăiești
  • țuhăiai
  • țuhăiși
  • țuhăiseși
a III-a (el, ea)
  • țuhăiește
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăia
  • țuhăi
  • țuhăise
plural I (noi)
  • țuhăim
 (să)
  • țuhăim
  • țuhăiam
  • țuhăirăm
  • țuhăiserăm
  • țuhăisem
a II-a (voi)
  • țuhăiți
 (să)
  • țuhăiți
  • țuhăiați
  • țuhăirăți
  • țuhăiserăți
  • țuhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țuhăiesc
 (să)
  • țuhăiască
  • țuhăiau
  • țuhăiră
  • țuhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiohăi, tiohăiescverb

  • 1. regional A alunga un animal (cu strigătul «tio»); a huidui (oameni, animale). DLRLC DLRM
    sinonime: huidui
    • format_quote A venit un văcar, a tiohăit boii. GALAN, Z. R. 163. DLRLC
    • format_quote Leagă de coada unui cîne o ploscă și toți nuntașii îl tiohăiesc. SEVASTOS, N. 315. DLRLC
    • format_quote Începură a-l tiohăi. ȘEZ. V 41. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Parcă-i văd pe toți grămadă, șuierînd și tiohăind. CONTEMPORANUL, I 292. DLRLC
etimologie:
  • tio DLRM

țuhăi, țuhăiescverb

  • 1. regional A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hărțui plictisi sâcâi
    • format_quote Cine se scoală mai de dimineață acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decît pe vite. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.