ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚUGUITÚRĂ s. țugui, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țuguitúră s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. țuguitúrii; pl. țuguitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink