țugări vt [At: ARVINTE, TERM. 173 / Pzi: ~resc / E: țug² + -ări] (Reg) 1 A trage bușteni din pădure și a-i transporta cu carul. 2 A scoate butucii de prin prăpăstii și a-i trage lângă drum. 3 A da dramul la vale lemnelor tăiate.

țugărít, -ă, țugăriți, -te, adj. (reg.) (ref. la bușteni) Tras la vale. – Din țugări.

țugări, țugăresc, vb. IV (reg.) a trage și a transporta buștenii din pădure.

țugărí, țugăresc, v.t. (reg.) A trage buștenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuși. – Din germ. ziehen „a trage, a remorca” (Gh. Pop, 1971: 87); din țug „vagonet, garnitura” + suf. -ări (MDA).

țugări, țugăresc, vb. tranz. – (reg.) A trage buștenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuși. – Din germ. ziehen „a trage, a remorca” (Gh. Pop, 1971: 87); din țug „vagonet, garnitura” (< germ. Zug) + suf. -ări (MDA).

țugări, țugăresc, vb. tranz. – A trage buștenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuși. – Din germ. ziehen „a trage, a remorca” (Gh. Pop 1971: 87); Posibil din țug „vagonet, garnitura” (< germ. Zug) + -ări.