opțiuni
  • info
2 definiții pentru țufircă

Explicative DEX

țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns cf ger zuführen] 1 (Reg) Piesă de fier, având forma unui cui lung și gros, cu verigă la un capăt și ascuțită la celălalt, care se întrebuințează la scosul buștenilor din pădure Si: (reg) cioflânc (1). 2 (Reg) Oiște lungă, întrebuințată la scosul buștenilor din pădure cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3 (Buc) Lemn pus de-a curmezișul pe tânjală, de care se prind ștrengurile cailor.

Arhaisme și regionalisme

țufircă, țufirci, s.f. (reg.) 1. cui lung și gros pentru scosul buștenilor. 2. oiște lungă.

Intrare: țufircă
țufircă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țufircă
  • țufirca
plural
  • țufirce
  • țufircele
genitiv-dativ singular
  • țufirce
  • țufircei
plural
  • țufirce
  • țufircelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țufircă, țufircesubstantiv feminin

regional
  • 1. Piesă de fier, având forma unui cui lung și gros, cu verigă la un capăt și ascuțită la celălalt, care se întrebuințează la scosul buștenilor din pădure. MDA2
    sinonime: cioflâng
  • 2. Oiște lungă, întrebuințată la scosul buștenilor din pădure cu ajutorul animalelor de tracțiune. MDA2
  • 3. Lemn pus de-a curmezișul pe tânjală, de care se prind ștrengurile cailor. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.