ȚONȚORÓI s. n. v. tontoroi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țonțorói adj. (reg. și fam.) țanțoș, țunțurliu.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a juca țonțoroiul expr. (d. oameni) a sări, a țopăi, a sălta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink