opțiuni
  • info
3 intrări
6 definiții

Explicative DEX

țocnit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: țocni] (Mun) 1 Plesnit2. 2 (Îe) A fi ~ la cap A nu avea putere de judecată. 3 (Îae) A fi aiurit.

țocnit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: țocni] (Mun) Zgomot produs prin lovire, spargere etc.

țocni [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pzi: ~nesc / E: țoc1] 1 vt (Mun) A țicni (1). 2 vt (Cu complementul „paharele”) A ciocni în semn de urare. 3 vt (Buc; d. păsări) A lovi cu ciocul. 4 vt (Pop; d. șerpi) A mușca. 5 vt (Mun; fig) A produce dureri vii, ascuțite, de scurtă durată prin corp. 6 vrr (Mun) A se săruta zgomotos.

ȚOCNI, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.

ȚOCNI, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca.

Arhaisme și regionalisme

țocni, țocnesc, vb. IV (reg.) 1. a lovi un obiect, a ciocni. 2. a produce dureri. 3. a săruta cu zgomot.

Intrare: țocnit (adj.)
țocnit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocnit
  • țocnitul
  • țocnitu‑
  • țocnită
  • țocnita
plural
  • țocniți
  • țocniții
  • țocnite
  • țocnitele
genitiv-dativ singular
  • țocnit
  • țocnitului
  • țocnite
  • țocnitei
plural
  • țocniți
  • țocniților
  • țocnite
  • țocnitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țocnit (zgomot)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țocnit
  • țocnitul
  • țocnitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țocnit
  • țocnitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țocni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țocni
  • țocnire
  • țocnit
  • țocnitu‑
  • țocnind
  • țocnindu‑
 singular plural
  • țocnește
  • țocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țocnesc
 (să)
  • țocnesc
  • țocneam
  • țocnii
  • țocnisem
a II-a (tu)
  • țocnești
 (să)
  • țocnești
  • țocneai
  • țocniși
  • țocniseși
a III-a (el, ea)
  • țocnește
 (să)
  • țocnească
  • țocnea
  • țocni
  • țocnise
plural I (noi)
  • țocnim
 (să)
  • țocnim
  • țocneam
  • țocnirăm
  • țocniserăm
  • țocnisem
a II-a (voi)
  • țocniți
 (să)
  • țocniți
  • țocneați
  • țocnirăți
  • țocniserăți
  • țocniseți
a III-a (ei, ele)
  • țocnesc
 (să)
  • țocnească
  • țocneau
  • țocniră
  • țocniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țocnit, țocnităadjectiv
țocnire, țocniriinfinitiv lung

regional
  • 1. Plesnit. MDA2
    sinonime: plesnit
  • chat_bubble expresie A fi țocnit la cap = a nu avea putere de judecată. MDA2
  • chat_bubble expresie A fi țocnit la cap = a fi aiurit. MDA2
etimologie:
  • țocni MDA2

țocnitsubstantiv neutru
țocnire, țocniriinfinitiv lung

  • 1. regional Zgomot produs prin lovire, spargere etc. MDA2
etimologie:
  • țocni MDA2

țocni, țocnescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.