ȚOÁBĂ s. (ENTOM.; Simulium) (reg.) țobâc. (~ este o specie de țânțar.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țoábă, țoábe, s.f. (reg.) 1. țânțar mic, negru. 2. femeie imorală.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țoábă s. f., g.-d. art. țoábei; pl. țoábe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink