opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

ȚIUITOARE, țiuitori, s. f. Fluier (2). Vîrî țiuitoarea în gură, dar nu putu să fluiere. SAHIA, N. 100. ♦ (Regional) Țipătoare.

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar; reg.) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.

țiuitor, ~oare [At: CORBEA, D. 286r1/34 / P: ți-u-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: țiui + -itor] 1 a Care sună ascuțit, strident. 2 a (D. unele păsări, insecte etc.) Care scoate sunete ascuțite, specifice. 3 sf (Rar) Fluierătoare de metal Si: (reg) șuierătoare. 4 sf (Rar) Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. 5 sf (Orn; reg) Nume dat unui fel de culic nedefinit mai îndeaproape.

ȚIUITOR adj. verb. ȚIUI. Care țiue: cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare (D.-ZAMF.).

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care țiuie. 2. S. f. (Rar) Fluier. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tor.

ȚIUITOR, -OARE, țiuitori, -oare, adj. Care țiuie. Cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ◊ Fig. În locul zgomotului, tăcere țiuitoare. IBRĂILEANU, A. 118.

ȚIUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care țiuie; care produce țiuituri. [Sil. ți-u-] /a țiui + suf. ~tor

Ortografice DOOM

țiuitoare (desp. ți-u-i-) (rar, reg.) s. f., g.-d. art. țiuitorii; pl. țiuitori

țiuitoare (ți-u-i-) (rar, reg.) s. f., g.-d. art. țiuitorii; pl. țiuitori

țiuitoare s. f. (sil. ți-u-i-), g.-d. art. țiuitorii; pl. țiuitori

țiuitor (desp. ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

țiuitor (ți-u-i-) adj. m., pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

țiuitor adj. m. (sil. ți-u-i-), pl. țiuitori; f. sg. și pl. țiuitoare

Sinonime

ȚIUITOR adj. piuitor, șuierător, vâjâitor. (Zgomot ~.)

ȚIUITOR adj. piuitor, șuierător, vîjîitor. (Zgomot ~.)

Intrare: țiuitoare
țiuitoare substantiv feminin
  • silabație: ți-u-i-toa-re info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuitoare
  • țiuitoarea
plural
  • țiuitori
  • țiuitorile
genitiv-dativ singular
  • țiuitori
  • țiuitorii
plural
  • țiuitori
  • țiuitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țiuitor
țiuitor adjectiv
  • silabație: ți-u-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuitor
  • țiuitorul
  • țiuitoru‑
  • țiuitoare
  • țiuitoarea
plural
  • țiuitori
  • țiuitorii
  • țiuitoare
  • țiuitoarele
genitiv-dativ singular
  • țiuitor
  • țiuitorului
  • țiuitoare
  • țiuitoarei
plural
  • țiuitori
  • țiuitorilor
  • țiuitoare
  • țiuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiuitoare, țiuitorisubstantiv feminin

  • 1. rar regional Fluier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fluier
    • format_quote Vîrî țiuitoarea în gură, dar nu putu să fluiere. SAHIA, N. 100. DLRLC
    • 1.1. rar Fluierătoare de metal. MDA2
      sinonime: șuierătoare
    • 1.2. rar Un fel de fluier cu care vânătorii imită glasul diferitelor animale pentru a le atrage. MDA2
    • 1.3. Țipătoare. DLRLC
      sinonime: țipătoare
  • 2. ornitologie regional Nume dat unui fel de culic nedefinit mai îndeaproape. MDA2
etimologie:
  • Țiui + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

țiuitor, țiuitoareadjectiv

  • 1. Care țiuie. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: piuitor vâjâitor șuierător
    • format_quote Cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
    • format_quote figurat În locul zgomotului, tăcere țiuitoare. IBRĂILEANU, A. 118. DLRLC
    • 1.1. (Despre unele păsări, insecte etc.) Care scoate sunete ascuțite, specifice. MDA2
etimologie:
  • Țiui + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.