țipurí, țipurésc, vb. IV (reg.) a rosti strigături la joc; a chiui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țipurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipurésc, 3 sg. țipuréște; conj. prez. 3 sg. și pl. țipureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink