opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

țipeli1 sfp vz țipele

țipeli2 vt [At: LEXIC REG. / Pzi: ~lesc / E: mg cipel] (Reg) A duce (ceva) cu trudă.

țipeauă sf vz țipele

țipel sn vz țipele

țipele sfp [At: N. STOICA, C. B. 204 / V: ~el (Pl: ~ sn, ~ei sm), ~li sfp, ~eauă sf / E: mg cipellõ] (Trs; Ban) 1 Pantofi. 2 Țipic (2). 3 (Trs) Papuci de casă.

Arhaisme și regionalisme

țipeli, țipelesc, vb. IV (reg.) a duce, a căra din greu.

țipele s.f. pl. (reg.) pantofi, ghete.

Intrare: țipeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipeli
  • țipelire
  • țipelit
  • țipelitu‑
  • țipelind
  • țipelindu‑
 singular plural
  • țipelește
  • țipeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipelesc
 (să)
  • țipelesc
  • țipeleam
  • țipelii
  • țipelisem
a II-a (tu)
  • țipelești
 (să)
  • țipelești
  • țipeleai
  • țipeliși
  • țipeliseși
a III-a (el, ea)
  • țipelește
 (să)
  • țipelească
  • țipelea
  • țipeli
  • țipelise
plural I (noi)
  • țipelim
 (să)
  • țipelim
  • țipeleam
  • țipelirăm
  • țipeliserăm
  • țipelisem
a II-a (voi)
  • țipeliți
 (să)
  • țipeliți
  • țipeleați
  • țipelirăți
  • țipeliserăți
  • țipeliseți
a III-a (ei, ele)
  • țipelesc
 (să)
  • țipelească
  • țipeleau
  • țipeliră
  • țipeliseră
Intrare: țipele
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • țipele
  • țipelele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • țipele
  • țipelelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipeauă
  • țipeaua
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țipeaue
  • țipeauei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipel
  • țipelul
plural
  • țipele
  • țipelele
genitiv-dativ singular
  • țipel
  • țipelului
plural
  • țipele
  • țipelelor
vocativ singular —
plural —
țipeli2 (s.f.) substantiv feminin plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • țipeli
  • țipelile
genitiv-dativ singular — —
plural
  • țipeli
  • țipelilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țipeli, țipelescverb

  • 1. regional A duce (ceva) cu trudă. MDA2
etimologie:

țipele, țipelesubstantiv feminin plural

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.