ȚIPĂTÚRĂ, țipături, s. f. (Rar) Țipăt. – Din țipăt + suf. -ură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIPĂTÚRĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink