3 intrări
35 de definiții
- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (9)
- sinonime (6)
Explicative DEX
ȚINTAT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.
ȚINTAT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țintat1, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 268 / Pl: ~ați, ~e / E: țintă1 + -at] 1 Întărit cu ținte1 (1-3) sau cuie Si: țintuit (1). 2 Împodobit cu ținte1 (4-7) Si: țintuit (3), (reg) țintelat. 3 (D. animale, mai ales d. cai și vite) Care are o țintă1 (10) albă sau, rar, neagră, în frunte Si: stelat, (reg) țint, ținteș (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țintat2, ~ă a vz țintit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTAT adj. Cu o țintă albă în frunte (vorb. de cai, vite sau de alte animale) (🖼 5138): iată craiul codrului (= cerbul), ~ în frunte, cu coarnele rămuroase ca crengile unui stejar (GN.); Prinde-mi pe murgul cel ~ (ALECS.-p.); avea și el o păreche de boi... porumbi la păr... țintați în frunte (CRG.); Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt ~e ’n frunte #(GOR.), ghicitoare despre „nuiele”.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚINTAT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit. Hangiul, într-un cămeșoi mare pînă la glezne, făcea semne felurite c-o ghioagă țintată. SADOVEANU, O. VII 29. Vaci cu lapte, Fără curele țintate! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. 2. Fig. (Despre animale, mai ales despre cai și vite; de obicei determinat prin «în frunte») Care are o pată albă în frunte. Avea și el o păreche de boi... țintați în frunte. CREANGĂ, O. A. 146. Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt țintate-n frunte (Nuielele). GOROVEI, C. 247. Boi, bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, în coarne-nfierați. ALECSANDRI, P. P. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este împodobit cu ținte. 2) fig. (despre animale) Care are o pată albă în frunte. /țintă + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țintat a. cu o pată albă mică și rotundă în frunte: prinde-mi pe murgul cel țintat AL. [V. țintă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țintát, -ă adj. (d. țintă, semn în frunte). C’o pată albă’n frunte: cal țintat. V. breaz și steĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTI, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚINTI, țintesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. ♦ Fig. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. 2. Tranz. Fig. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. 3. Tranz. și intranz. Fig. A năzui; a aspira, a râvni la ceva; a urmări ceva. – Din țintă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚINTIT, -Ă, țintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva; pironit. – V. ținti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚINTIT, -Ă, țintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva; pironit. – V. ținti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ținta v vz ținti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținti [At: MAIOR, IST. 216/11 / V: (îvr) ~ta (Pzi: ~tez, rar, țint) / Pzi: ~tesc / E: țintă1] 1 vt (Îrg) A fixa ceva cu ținte1 (1) sau cuie. 2 vt (Îrg) A fixa în cuie pentru a tortura Si: a răstigni, a țintui (10). 3-4 vt (Îrg; fig) A țintui (11-12). 5 vt (Înv) A înfige. 6-7 vti A îndrepta arma spre o țintă1 (20) Si: a ochi, (reg) a țelălui (1), a țeli (1), a țelui (1). 8 vt A lovi (o țintă1 (20)). 9 vt (Reg) A da o anumită direcție. 10 vtf (Fig; c. i. sentimente, gânduri etc.) A îndrepta asupra cuiva sau spre ceva. 11-12 vit (Fig) A urmări să atingă pe cineva sau ceva satirizând, criticând etc. Si: a viza. 13 vi (Fig) A face aluzie la... 14-15 vtir A-și îndrepta ochii, privirea într-o anumită direcție Si: a (se) aținti, a (se) țintui (14-15). 16-17 vti (C. i. ființa sau obiectul privit; adesea determinat prin „cu ochii”, „cu privirea”) A privi fix și stăruitor Si: a fixa, a pironi. 18-19 vit (Fig) A tinde cu stăruință către ceva Si: a aspira (5), a năzui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țintit, ~ă [At: FILIMON, O. I, 136 / V: (înv) ~tat / Pl: ~iți, ~e / E: ținti] 1 a (Reg) Împodobit cu ținte1 (1-2). 2 a (Îvr) Nemișcat. 3 a (D. ochi, privire) Îndreptat fix într-o anumită direcție Si: pironit. 4 av (Privind) fix.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AȚINTI (-tesc) I. vb. tr. 1 ⚔️ A îndrepta o armă spre cineva sau ceva, a ochi ¶ 2 ~ ochii, privirile spre cineva sau ceva (sau asupra unui lucru, asupra cuiva), a-și întoarce privirile spre cineva sau spre ceva, oprindu-Ie cîtva timp în aceeași direcțiune, asupra aceluiași obiect, a-și pironi ochii ¶ 3 Fig.: ~ mintea, inima, atențiunea cuiva. II. vb. refl. A se pironi, a sta fixat, îndreptat în aceeași direcțiune (vorb. de ochi, de priviri): și ochii-mi s’ațintiră pe semnul mîntuinței (ALX.) [👉 ȚINTI].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ȚINTI (-tesc) vb. tr. 1 = AȚINTI I. 1, 2 ¶ 2 Ⓕ A năzui: nu ținti unde nu poți ajunge (ZNN.) ¶ 3 A tinde, a avea de scop: vorbele maică-si... ținteau a pune frîu îndemnurilor inimii lui (GN.) [țintă].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚINTI, țintesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndrepta arma luînd drept țintă pe cineva sau ceva; a ochi. Țintii cercul. Aruncai săgețile și zburară pe d-alături. DELAVRANCEA, O. II 99. ◊ Intranz. Fieștecare împușcătură doborea cîte unul din vrăjmași și mai ales din ofițeri, asupra cărora erau țintite flintele lor. NEGRUZZI, S. I 173. Prea rar se întîmpla de nu nimerea semnul în care țintea. DRĂGHICI, R. 152. (Cu pronunțare regională) Ștefan apucă arcul și săgeata, țînti și un vaiet dureros fu semnul că a nimerit năluca. ȘEZ. III 235. ♦ Fig. A face aluzie la ceva. (Cu pronunțare regională) A înțeles încotro o ținti vătavul. SBIERA, P. 294. 2. Fig. A-și îndrepta privirea țintă spre cineva sau ceva, a-și pironi ochii asupra unei ființe sau a unui lucru; a privi fix, a aținti, a pironi. Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, B. 89. Cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții... EMINESCU, N. 59. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. ♦ Refl. (Despre ochi) A privi fix spre cineva sau ceva. O pajură mare Se-nalță mereu... Ochiu-i se țintește Tot spre cuibul meu. ALECSANDRI, P. I 197. ♦ A atrage atenția asupra unei ființe sau a unui lucru. Ținti îndată luarea-aminte a ocîrmuirii asupra sa. ARHIVA R. I 1. 3. Fig. A năzui, a aspira, a rîvni la ceva, a tinde spre ceva, a urmări ceva. Pacea, traiul liniștit, Astea trebuie în țară... Astea veșnic am țintit. EFTIMIU, Î. 15. ◊ Intranz. Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate și au țintit la găsirea mijloacelor de a îmbunătăți învățămîntul. SADOVEANU, E. 41. [Poetul] așa de sus țintește ș-atîta e de mare, Încît coprinde, totul: ceresc și pămîntesc! MACEDONSKI, O. I 109. Aste două rîuri de atunci țintesc Ca să se ajungă și nu se-ntîlnesc. BOLINTINEANU, O. 87. M-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevile... care ținteau la răsipa țării și la pieirea mea. NEGRUZZI, S. I 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTIT, -Ă, țintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva; pironit. Ochii lui mici rămîneau țintiți de încremenire. SADOVEANU, O. I 371. Rămase cu ochii țintiți înapoi, spre Bucureștii pierduți în depărtare. BASSARABESCU, S. N. 33. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă. ODOBESCU, S. III 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ȚINTI țintesc 1. tranz. 1) A lua ca țintă; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea în vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a aținti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi ținta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-și orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorință puternică); a năzui; a tinde; a aspira. /Din țintă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țintí v. 1. a fixa: țintesc ochii vesteji pe a veciniciei porți AL.; 2. fig. a avea drept țintă sau scop. [Tras din țintă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țintésc v. tr. (d. țintă). Ațintesc, pironesc, privesc fix: a-țĭ ținti ochiĭ (Rar). Ochesc: a ținti bine. Fig. Am de scop: ce ținteștĭ?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țintat adj. m., pl. țintați; f. țintată, pl. țintate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țintat adj. m., pl. țintați; f. țintată, pl. țintate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țintat adj. m., pl. țintați; f. sg. țintată, pl. țintate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ținti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintesc, 3 sg. țintește, imperf. 1 ținteam; conj. prez. 1 sg. să țintesc, 3 să țintească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+țintit2 adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+țintit1 adj. m., pl. țintiți; f. țintită, pl. țintite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ținti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintesc, imperf. 3 sg. țintea; conj. prez. 3 să țintească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ținti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țintesc, imperf. 3 sg. țintea; conj. prez. 3 sg. și pl. țintească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țintit adj. m., pl. țintați; f. sg. țintată, pl. țințate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚINTAT adj. 1. țintuit, (reg.) țintelat. (Chimir ~.) 2. (rar) stelat. (Boi ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚINTAT adj. 1. țintuit, (reg.) țintelat. (Chimir ~.) 2. (rar) stelat. (Boi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTI vb. 1. a ochi, a viza, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. v. îndrepta. 3. v. aținti. 4. v. aspira.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚINTIT adj. v. ațintit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚINTI vb. 1. a ochi, a viza, (rar) a aținti, (pop.) a chiti, (reg.) a țeli, a țelui, (înv.) a chiorî, a însemna. (A ~ un obiectiv, înainte de a trage.) 2. a îndrepta, a întinde, a întoarce, a ochi. (A ~ arma spre...) 3. a aținti, a fixa, a pironi, a țintui, (rar) a sticli, (înv. și reg.) a stîlpi, (rar fig.) scufunda. (Îl ~ cu privirea; își ~ ochii pe...) 4. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a rîvni, a tinde, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINTIT adj. ațintit, fixat, pironit, țintuit, (rar) sticlit, (înv. și reg.) stîlpit. (A rămas cu privirile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
țintat, țintatăadjectiv
-
- Hangiul, într-un cămeșoi mare pînă la glezne, făcea semne felurite c-o ghioagă țintată. SADOVEANU, O. VII 29. DLRLC
- Vaci cu lapte, Fără curele țintate! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. DLRLC
-
- 2. (Despre animale) Care are o pată albă în frunte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
- Avea și el o păreche de boi... țintați în frunte. CREANGĂ, O. A. 146. DLRLC
- Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt țintate-n frunte (Nuielele). GOROVEI, C. 247. DLRLC
- Boi, bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, în coarne-nfierați. ALECSANDRI, P. P. 102. DLRLC
-
etimologie:
- Țintă + -at. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
ținti, țintescverb
- 1. A îndrepta arma, luând drept țintă pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ochi
- Țintii cercul. Aruncai săgețile și zburară pe d-alături. DELAVRANCEA, O. II 99. DLRLC
- Fieștecare împușcătură doborea cîte unul din vrăjmași și mai ales din ofițeri, asupra cărora erau țintite flintele lor. NEGRUZZI, S. I 173. DLRLC
- Prea rar se întîmpla de nu nimerea semnul în care țintea. DRĂGHICI, R. 152. DLRLC
- Ștefan apucă arcul și săgeata, țînti și un vaiet dureros fu semnul că a nimerit năluca. ȘEZ. III 235. DLRLC
- 1.1. A face aluzie la ceva sau la cineva, a viza pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A înțeles încotro o țînti vătavul. SBIERA, P. 294. DLRLC
-
-
- 2. A-și aținti, a-și fixa, a-și pironi ochii sau privirea asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. DLRLC
- Așa, din vasta vremii perspectivă, El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, B. 89. DLRLC
- Cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții... EMINESCU, N. 59. DLRLC
- Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
- 2.1. (Despre ochi) A privi fix spre cineva sau ceva. DLRLC
- O pajură mare Se-nalță mereu... Ochiu-i se țintește Tot spre cuibul meu. ALECSANDRI, P. I 197. DLRLC
-
- 2.2. A atrage atenția asupra unei ființe sau a unui lucru. DLRLC
- Ținti îndată luarea-aminte a ocîrmuirii asupra sa. ARHIVA R. I 1. DLRLC
-
-
-
- Pacea, traiul liniștit, Astea trebuie în țară... Astea veșnic am țintit. EFTIMIU, Î. 15. DLRLC
- Dezbaterile au avut un ton susținut de seriozitate și au țintit la găsirea mijloacelor de a îmbunătăți învățămîntul. SADOVEANU, E. 41. DLRLC
- [Poetul] așa de sus țintește ș-atîta e de mare, Încît coprinde, totul: ceresc și pămîntesc! MACEDONSKI, O. I 109. DLRLC
- Aste două rîuri de atunci țintesc Ca să se ajungă și nu se-ntîlnesc. BOLINTINEANU, O. 87. DLRLC
- M-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevile... care ținteau la răsipa țării și la pieirea mea. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
-
etimologie:
- țintă DEX '09 DEX '98
țintit, țintităadjectiv
- 1. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Ochii lui mici rămîneau țintiți de încremenire. SADOVEANU, O. I 371. DLRLC
- Rămase cu ochii țintiți înapoi, spre Bucureștii pierduți în depărtare. BASSARABESCU, S. N. 33. DLRLC
- Sub adîncul fnmziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
- 1.1. (Privind) fix. MDA2
-
-
- 3. Nemișcat. MDA2sinonime: nemișcat
etimologie:
- ținti DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.