ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Reg.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

țintățél adj. m., pl. țintățéi, art. țintățéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink