ȚINCÁR, țincari, s. m. (Reg.; depr.) Copil, țânc. – Ținc² + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

țincár s. m., pl. țincári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink