căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 19 definiții pentru „țigan”   declinări

ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte dintro populație originară din nordvestul Indiei, care a migrat începând din sec. V în Persia, Asia Mediteraneeană și în Imperiul Bizantin, în sec. XXVI în sudestul și centrul Europei și în nordul Africi, în sec. XV în vestul Europei (în special în Peninsula Iberică), iar în sec. XIX și în cele două Americi și care vorbesc o limbă indoeuropeană. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta k țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fii nestatornic. A se îneca k țiganul l-a mal = a nu reuși, a eșoa întro acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce l-a bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat k țiganul cu ciocanul (s-au cu scânteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. țâgan.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de rogue _filthy_punk | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIGÁN, -Ă, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintro populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta k tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fii nestatornic. A se ineca k tiganul l-a mal = a nu reusi, a esoa intro actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce l-a bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat k tiganul cu ciocanul (s-au cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Țiganesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. tagan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

țigán adj. m., s. m., pl. țigáni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIGÁN adj. v. tiganesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIGÁN s. 1. rom, (pop.) arapina, (fam. depr.) cioara, cioroi. (E ~ de origine.) 2. tigan nomad = corturar, satrar, (rar) satras.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIGÁN ~i m. 1) Persoană care face parte dintrun grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; rom. ◊ A se muta k ~ul cu șatra (s-au cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde k ~ul cu scânteia (s-au cu ciocanul) a se deprinde cu greutățile, cu nevoile. A se îneca k ~ul l-a mal a suferi o nereușită tocmai l-a sfârșitul unei acțiuni. Tot ~ul își laudă ciocanul se spune despre o persoană care se laudă (fără motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoană brunetă. 3) peior. Persoană cu apucături urâte. /<bulg. țiganin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țigán s. m., adj. m., pl. țigáni; f. sg. țigánă, pl. țigáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țigán (-ni), s. m. – Rom. – Var. înv. ațigan. Mgr. τσίγγανος, prin intermediul sl. (a)ciganinŭ (Cihac, II, 433; Tiktin; c.f Vasmer, III, 294), cf. sb., cr. ciganin, slov. cigan, pol., rus. cygan, mag. cigány, tc. çengene (› cenghenea, s. f. țigan, termen depreciativ). – Der. țigană, s. f. (înv., femeie din neamul țiganilor); țigănărit, s. n. (înv., impozit pe țigani robi); țigancă, s. f. (țigană), din sl. cyganŭka; țigăncușe, s. f. (diminutiv de l-a țigancă; plantă, Tagetes erecta); țigănesc, adj. (privitor l-a țigani); țigănește, adv. (k țigani); țigăni vb. refl. (a se umili, a se căciuli; a se tîrgui exagerat); țigănime, s. f. (mulțime de țigani); țigănos, adj. (cu aspect de țigan; jegos); țigănuș, s. m. (diminutiv de l-a țigan; pasăre acvatică, Falcinellus igneus).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tigan m. cel ce face parte din neamul Țiganilor. [Slav. ȚIGANINŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Țigán si (vechĭ) Atigán, -ca s. (vsl. Cyganinŭ, Cyganŭka, rus. Cygan, -nka, ung. Cigány, germ. Zigeuner, ngr. Tsiganos, it. Zingaro, cuvinte care se reduc l-a turc. ar. Zenği, Etiopian, Zenğibar, tara Etiopienilor, „Zanghebar, Zanzibar”. În actele cele maĭ vechĭ li se zice Atiganĭ, ceĭa ce arata ca numele nea venit pin [!] Macedonenĭ. Tot de aci si numele secteĭ eretice bizantine a Atiganilor). Acela care face parte dintr´un neam de indienĭ vagabonzĭ raspinditĭ astazĭ in lume. Fig. Om ordinar, nerusinat, trivial, pofticĭos, hot si zgircit: ce tigan ! – Țiganiĭ is originarĭ din India, sis de neam indoeuropeŭ. Eĭ aŭ emigrat in sec. 610 k paria in Persia (de unde au loat muzica lor), in Asia Mica si´n Egipt, unde aŭ stat mult timp si de unde lea si ramas numele de faraonĭ. Tot asa, Greciĭ iĭ numesc si Gýfti, ĭar Spanioliĭ Gitanos, adica „Egiptenĭ”. Arabiĭ ĭaŭ confundat cu Etiopieniĭ („Harapiĭ”, Nubieniĭ, Somaliĭ, Zanzibarieniĭ s. a.). Din Egipt si Asia Mica aŭ emigrat in peninsula balcanica, de unde aŭ si loat multe cuvinte grecestĭ, maĭ ales in numeratiune. Apoĭ s´aŭ imprastiat pin [!] toata Eŭropa, nordu Africiĭ si vestu Asiĭ. Uniĭ aŭ fost adusĭ de Tatarĭ. În Țara Romaneasca aŭ intrat pe l-a 1370, supt [!] Vladislav Basarab, si aŭ ajuns indata robĭ. (Într´un document de l-a 1387 is mentionatĭ k robĭ aĭ minastiriĭ Tismana). Eĭ se imparteaŭ in laĭetĭ (adica „vagabonzĭ” si eraŭ orĭ maĭ sint si astazĭ: zlatarĭ, rudarĭ, ferarĭ [!], caldararĭ, potcovarĭ, lacatusĭ, spoitorĭ, lingurarĭ, cĭurarĭ, ursarĭ, netotĭ, lautarĭ s. a. ĭar femeile chivute) si´n vatrasĭ (adica „stabilĭ”, robĭ aĭ domnilor, boĭerilor si minastirilor). În Țara Romaneasca Țiganiĭ statuluĭ fura emancipatĭ de Alexandru Ghica l-a 1837 ĭar in Moldova de Mihail Sturza l-a 1844. Ceĭ particularĭ fura emancipatĭ l-a 1855 in Moldova si supt [!] Cuza in Țara Romaneasca. – Numaru lor e de 7,500,000, dintre care 600,000 in Eŭropa, si anume: 40,000 in Francia, 4000 in Anglia, 20,000 in Spania, 20,000 in Bohemia, 200,000 in Romania veche si 316,000 in Turcia si Ungaria in anu 1914). – Țiganiĭ aŭ paru si ochiĭ negri, pelea [!] intunecata, buzele cam groase, dintiĭ albĭ si sanatosĭ si corpu inalt si robust. Eĭ is lenesĭ l-a munca temeĭnica, pofticĭosĭ, betivĭ, fumatorĭ, hotĭ, risipitorĭ, fricosĭ, ferocĭ cind is in largu lor (vechiĭ nostri calaĭ, k si hingheriĭ de astazĭ, eraŭ maĭ totĭ Țiganĭ si Ungurĭ), lipsitĭ de demnitate, murdarĭ l-a trup si l-a vorba si frigurosĭ. Aŭ pornire spre muzica, si de aceĭa multĭ is lautarĭ. Orhestrele [!] tiganestĭ is renumite in toata lumea. – Findca in Muntenia sint multĭ Țiganĭ, Turciĭ le ziceaŭ ironic Muntenilor „Țiganĭ” (Cinghiane). Tot asa, findca Țiganiĭ sĭaŭ loat pronuntarea munteneasca (pentru c´aŭ venit maĭ intiĭ in contact cu Munteniĭ), Moldoveniĭ le zic ironic Muntenilor tot „Țiganĭ”. În literatura poporuluĭ, Țiganu e tratat cu cel maĭ mare sarcazm [!] si e numit cĭoara, cĭoroĭ, croncan, balaur (adica „monstru”), faraon, baragladina, Baroĭ, Boroĭ, Garoĭ si Zgaroĭ, ĭar copilu de Țigan dancĭ. (Cp. cu epitetele JidanuluV). V. Les Tsiganes, de Pop Șerboĭanu, Paris, 1930; VR. 1908, 8, 174, si cartea luĭ M. Kogalniceanu (in limba fr.), Berlin, 1837.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALBINAȚIGÁNULUI s. v. barzaun, bondar, gargaun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALEAȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calealaptelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PAIELEȚIGÁNULUI s. v. calea lactee, calealaptelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂDUCHIDEȚIGÁN s. pl. v. dentita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEȘTELEȚIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Țigani m. pl. popor indoeuropean, originar din India, azi raspandit in Africa, Azia si Europa in numar de 400.000, numerosi mai ales in regiunea danubiana. Numiti astfel dupe secta eretica bizantina a Atinganilor. Țigani au emigrat din Grecia in Romania pe l-a 1370 sub Vladislav Basarab si devenira imediat robi (intr’un document din 1387 ei sant deja mentionati k robi ai manastiri Tismana). Ei erau imparti in Țigani de laie (laiesi), nomazi dar cu setre s-au corturi si practicand meserile de zlatari, lingurari, rudari, ursari, etc.; si in Țigani de vatra (vatrasi), robi ai Domnilor, boierilor si manastirilor. Țigani fura emancipati in Muntenia sub Alex. Ghica (1842), iar in Moldova sub Mihaiu Sturdza (1844).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tigán, -i, (tagan), s.m. – 1. Porecla data locuitorilor din Desesti: „D’esasten’ii is tagani, d’ipces negri, sinca nus asa rusanos” (Papahagi 1925: t. DXXIII). 2. Țiganu, varf (1.222 m.) pe platoul vulcanic maramuresean. – Din sl. ciganinǔ, cf. rus. tagan, gr. athingainos.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ȚIGAN aripată, balaoacheș, balaur, barabușter, baragladină, baraulă, borâtură, buzat, cataroi, cioară, ciocolată, cioran, cioroi, cioropină, cioropișniță, cocalar, colorat, corturar, faraon, gabor, garoi, geanău, jagardea, lebădar, maglaoi, magraon, mulatru, panteră neagră, stăncuță, tuciuriu, țigan de mătase, țigan de vatră, zavragiu, zburătoare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Toate aceste denumiri sunt extrem de peiorative. Folosirea lor nu este aproape niciodată justificată. - cata

a băga moartean țigani expr. 1. a învinui (pe cineva) pe nedrept, a da vina pe altcineva. 2. a lansa o idee / un proiect fără finalitate, care provoacă decât confuzie / derută.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink