ȚICLÉT, țicleturi, s. n. (Reg.) Vârf de munte, de formă conică. – Din țicl[ău] + suf. -et.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

țiclét s.n. (reg.) vârf de deal.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink