ȚICLẮU, țiclăuri, s. n. (Reg.) Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal; pisc. – Din magh. szikla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚICLẮU ~ri n. reg. Stâncă ascuțită pe vârful unui munte sau deal. /<ung. szikla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚICLĂU s. v. creastă, creștet, culme, pisc, scorțar, vârf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țiclắu, țicláie și țiclắuri, s.n. (reg.) 1. vârf de munte sau de deal înalt; pisc. 2. alunecare de teren.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țiclău s. n. (sil. -clău), art. țiclăul; pl. țiclăuri/țiclăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink