ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍCĂ m. fam. (termen de adresare a unei persoane în etate către un băiat). /Din [băie]țică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÍCĂ s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țícă² s.f. (reg.) neam, viță, soi, fel, țicanie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țícă s. m. invar.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink