opțiuni
  • info
2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

țițivară [At: SIMIONESCU, F. R. 141 / V: ~ar sm, țâță-v~, țâțâ-v~, ~inv~ i, țâțâmv~ sf, țințiv~[1] i, sf, țințivar, țințav~ (S și: ținț-a-v~) i, țânțivar, țânțâvar, țânțăvar sm / S și: țiți-v~ / Pl: ? / E: fo] (Trs) 1 i (De obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul pițigoiului. 2 sf (Orn) Pițigoi (Parus maior). 3 sf (Orn) Cinteză (Fringilla coelebs). 4 sf (Orn) Nume dat unei specii de privighetoare.

  1. În original, greșit tipărit: ~inv~; aceasta din urmă există deja — LauraGellner

țânțăvar sm vz țițivară

țânțâvar sm vz țițivară

țânțivar sm vz țițivară

țâță-vară i vz țițivară

țâțâmvară sf vz țițivară

țâțî-vară[1] i vz țițivară

  1. În definiția principală, această variantă este scrisă: țâțâ-vară — LauraGellner

țințavară i vz țițivară

țințivar i vz țițivară

țințivară i, sf vz țițivară

țiținvară i vz țițivară

țițivar sm vz țițivară

Arhaisme și regionalisme

țițivară s.f. (reg.) 1. pițigoi. 2. cinteză. 3. o specie de privighetoare.

Intrare: țițivară (interj.)
țițivară1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țițivară
țâță-vară interjecție
interjecție (I10)
  • țâță-vară
țințavară interjecție
interjecție (I10)
  • țințavară
țințivar interjecție
interjecție (I10)
  • țințivar
țințivară1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țințivară
țiținvară interjecție
interjecție (I10)
  • țiținvară
țâțî-vară interjecție
interjecție (I10)
  • țâțî-vară
Intrare: țițivară (pasăre)
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițivară
  • țițivara
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țițiveri
  • țițiverii
plural — —
vocativ singular —
plural —
țânțăvar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțăvar
  • țânțăvarul
plural
  • țânțăvari
  • țânțăvarii
genitiv-dativ singular
  • țânțăvar
  • țânțăvarului
plural
  • țânțăvari
  • țânțăvarilor
vocativ singular —
plural —
țânțâvar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțâvar
  • țânțâvarul
plural
  • țânțâvari
  • țânțâvarii
genitiv-dativ singular
  • țânțâvar
  • țânțâvarului
plural
  • țânțâvari
  • țânțâvarilor
vocativ singular —
plural —
țânțivar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânțivar
  • țânțivarul
plural
  • țânțivari
  • țânțivarii
genitiv-dativ singular
  • țânțivar
  • țânțivarului
plural
  • țânțivari
  • țânțivarilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâțâmvară
  • țâțâmvara
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țâțâmveri
  • țâțâmverii
plural — —
vocativ singular —
plural —
țințivară2 (s.f.) substantiv feminin plural necunoscut
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țințivară
  • țințivara
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țințiveri
  • țințiverii
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țițivar
  • țițivarul
plural
  • țițivari
  • țițivarii
genitiv-dativ singular
  • țițivar
  • țițivarului
plural
  • țițivari
  • țițivarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țițivarăinterjecție

etimologie:

țițivarăsubstantiv feminin

ornitologie
  • 1. (Parus maior) MDA2
    sinonime: pițigoi
  • 2. (Fringilla coelebs) MDA2
    sinonime: cinteză
  • 3. Nume dat unei specii de privighetoare. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.