țepuitór s.n. (arg.) Cel care ◊ „dă o țeapă”, care fură prin înșelătorie, șmenar (din țeapă + -itor; comunicat Mihaela Macovei)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȚEPUITÓR, -OÁRE, țepuitori, -oare, s. m. și f.; adj. (Arg.) Hoț; escroc, fraudator; țepar. – Din țepui + suf. -tor.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țepuitor, țepuitori s. m. v. țepar
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink