dexonline

info

3 intrări

6 definiții

Explicative DEX

țepui¹ vi [At: I. IONESCU, D. 384 / Pzi: ~esc / E: țep² + -ui] 1 (Rar) A încercui printr-un cordon de soldați Si: a străjui. 2 (Mol) A ține în carantină Si: a izola.

țepui² [At: SADOVEANU, O. VIII, 348 / Pzi: ~esc / E: țeapă + -ui] 1 vt (Rar) A bate un șir de pari¹ pentru a închide, a îngrădi etc. 2-3 vtr (Fam) A înșela sau a fi înșelat. 4-5 vtr (Fam) A fura sau a fi furat.

țepuie sf [At: A III, 2 / Pl: țepui / E: țeapă + -uie] 1-2 Țepușă (3, 6).

Ortografice DOOM

+țepui (a ~) (arg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țepuiesc, 3 sg. țepuiește, imperf. 1 țepuiam; conj. prez. 1 sg. să țepuiesc, 3 să țepuiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Argou

țepui, țepuiesc v. t. a escroca, a înșela, a fraieri

Arhaisme și regionalisme

țepui, țepuiesc, vb. IV (reg.) a încercui cu un cordon de soldați; a străjui; a izola.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: țepui (1)

țepui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țepui	țepuire	țepuit țepuitu‑	țepuind țepuindu‑	singular	plural
		(a) țepui	țepuire	țepuit țepuitu‑	țepuind țepuindu‑	țepuiește	țepuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țepuiesc	(să) țepuiesc	țepuiam	țepuii	țepuisem
	a II-a (tu)	țepuiești	(să) țepuiești	țepuiai	țepuiși	țepuiseși
	a III-a (el, ea)	țepuiește	(să) țepuiască	țepuia	țepui	țepuise
plural	I (noi)	țepuim	(să) țepuim	țepuiam	țepuirăm	țepuiserăm țepuisem
	a II-a (voi)	țepuiți	(să) țepuiți	țepuiați	țepuirăți	țepuiserăți țepuiseți
	a III-a (ei, ele)	țepuiesc	(să) țepuiască	țepuiau	țepuiră	țepuiseră

Intrare: țepui (2)

țepui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țepui	țepuire	țepuit țepuitu‑	țepuind țepuindu‑	singular	plural
		(a) țepui	țepuire	țepuit țepuitu‑	țepuind țepuindu‑	țepuiește	țepuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țepuiesc	(să) țepuiesc	țepuiam	țepuii	țepuisem
	a II-a (tu)	țepuiești	(să) țepuiești	țepuiai	țepuiși	țepuiseși
	a III-a (el, ea)	țepuiește	(să) țepuiască	țepuia	țepui	țepuise
plural	I (noi)	țepuim	(să) țepuim	țepuiam	țepuirăm	țepuiserăm țepuisem
	a II-a (voi)	țepuiți	(să) țepuiți	țepuiați	țepuirăți	țepuiserăți țepuiseți
	a III-a (ei, ele)	țepuiesc	(să) țepuiască	țepuiau	țepuiră	țepuiseră

Intrare: țepuie

țepuie substantiv feminin

substantiv feminin (F130)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țepuie	țepuia
nominativ-acuzativ	plural	țepui	țepuile
genitiv-dativ	singular	țepui	țepuii
genitiv-dativ	plural	țepui	țepuilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țepui, țepuiescverb

intranzitiv

1. rar A încercui printr-un cordon de soldați. MDA2

sinonime: străjui
2. regional A ține în carantină. MDA2

sinonime: izola

etimologie:

țep + -ui MDA2

țepui, țepuiescverb

tranzitiv

1. rar A bate un șir de pari pentru a închide, a îngrădi etc. MDA2
2. familiar reflexiv A înșela sau a fi înșelat. MDA2
3. familiar reflexiv A fura sau a fi furat. MDA2

etimologie:

țeapă + -ui MDA2

țepuie, țepuisubstantiv feminin

1. Țepușă. MDA2

sinonime: țepușă

etimologie:

țeapă + -uie MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.