ȚĂRÁNCĂ, țărance (țărănci), s. f. 1. Femeie care locuiește în mediul rural; săteancă. 2. (Iht.; reg.) Ocheană, babușcă. – Țăran + suf. -că.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRÁNCĂ ~ănci f. Femeie care trăiește în mediul rural și se îndeletnicește cu agricultura. [G.-D. țărancei și țărăncii] /țăran + suf. ~că
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRÁNCĂ s. 1. săteancă, (pop.) româncă, (înv. și reg.) săteană. (~ din Rucăr.) 2. țărăncuță, (arg.) mocancă, mocăncuță. (Vechea bancnotă de 500 de lei se numea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRÁNCĂ s. v. babușcă, ocheană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țăráncă s. f., g.-d. art. țăráncei/țărăncii; pl. țăránce/țărănci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink