ȚĂRĂNCÚȚĂ, țărăncuțe, s. f. Diminutiv al lui țărancă; tărancă tânără, fată de țăran. – Țărancă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRĂNCÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la țărancă) Fată de țăran. /țărancă + suf. ~uță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRĂNCÚȚĂ s. v. țărancă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂRĂNCÚȚĂ s. v. babușcă, ocheană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țărăncúță s. f., g.-d. art. țărăncúței; pl. țărăncúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink