țăpoaică² sf [At: ANTIPA, P. 134 / V: ~pai~ (Pl: țăpăici), țop~ (Pl: țopoaice), țopai~ (Pl: țopăici) / Pl: ~ice, ~oici / E: țăpoi² + -că] (Reg) 1 Țăpoi² (4). 2 Coș de nuiele de forma unui trunchi de con, fară fund, folosit la pescuit în ape puțin adânci. 3 Crâsnic² (3).

țăpoaică¹ sf [At: TDRG / Pl: ~ice / E: țap + -oaică] 1 (În descântece) Capră. 2 (Îs) ~ sălbatică Capră sălbatică. 3 (Reg) Nume dat vacilor cu coarne ascuțite.

ȚĂPOAICĂ (pl. -ce) sf. 🐟 Unealtă de pescuit, un fel de coș lung, de formă conică, care se ține de o coadă lungă (🖼 5115) [țăpoiu].

ȚĂPOAICĂ, țăpoaice, s. f. (Reg.) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit. – Din țăpoi + suf. -oaică.

țăpaică sf vz țăpoaică²

țopaică sf vz țăpoaică²

țopoaică sf vz țăpoaică²

ȚĂPOĂICĂ, țăpoaice, s. f. (Regional) Coș de formă conică, cu o coadă lungă, folosit la pescuit.