opțiuni
  • info
4 intrări
7 definiții

Explicative DEX

țăgui3, ~ie [At: DDRF / V: țăghiu, țâg~, țug~ / Pl: ~, ~e / E: ns cf ger Ziege] 1 smf (Olt; Ban) Ied până la un an. 2 smf (Reg) Capră (între un an și doi ani). 3 sm (Olt; Mun) Țap (1). 4 sm (Mun; dep) Epitet dat unui om cu barbă. corectat(ă)

țăgui2, ~ie a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ns cf tehui] (Mun; îe) A fi ~ la cap A fi aiurit. corectat(ă)

țăgui1 s [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ns cf țec] (Mun) Lacăt.

țăghiu, ~ie smf vz țăgui3

țâgui, ~e smf vz țăgui3

țugui2, ~ie smf vz țăgui3

Arhaisme și regionalisme

țăgui, -ie, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap.

Intrare: țăgui (adj.)
țăgui3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăgui
  • țăguiul
  • țăguie
  • țăguia
plural
  • țăgui
  • țăguii
  • țăgui
  • țăguile
genitiv-dativ singular
  • țăgui
  • țăguiului
  • țăgui
  • țăguii
plural
  • țăgui
  • țăguilor
  • țăgui
  • țăguilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țăgui (ființă)
țăgui1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăgui
  • țăguiul
plural
  • țăgui
  • țăguii
genitiv-dativ singular
  • țăgui
  • țăguiului
plural
  • țăgui
  • țăguilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăghiu
  • țăghiul
plural
  • țăghii
  • țăghiii
genitiv-dativ singular
  • țăghiu
  • țăghiului
plural
  • țăghii
  • țăghiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâgui
  • țâguiul
plural
  • țâgui
  • țâguii
genitiv-dativ singular
  • țâgui
  • țâguiului
plural
  • țâgui
  • țâguilor
vocativ singular —
plural —
țugui2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugui
  • țuguiul
  • țuguiu‑
plural
  • țugui
  • țuguii
genitiv-dativ singular
  • țugui
  • țuguiului
plural
  • țugui
  • țuguilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țăgui (lacăt)
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăgui
  • țăguiul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țăgui
  • țăguiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țăguie
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăguie
  • țăguia
plural
  • țăgui
  • țăguile
genitiv-dativ singular
  • țăgui
  • țăguii
plural
  • țăgui
  • țăguilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăghie
  • țăghia
plural
  • țăghii
  • țăghiile
genitiv-dativ singular
  • țăghii
  • țăghiei
plural
  • țăghii
  • țăghiilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâguie
  • țâguia
plural
  • țâgui
  • țâguile
genitiv-dativ singular
  • țâgui
  • țâguii
plural
  • țâgui
  • țâguilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuguie
  • țuguia
plural
  • țugui
  • țuguile
genitiv-dativ singular
  • țugui
  • țuguii
plural
  • țugui
  • țuguilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăgui, țăguieadjectiv

etimologie:

țăgui, țăguisubstantiv masculin
țăguie, țăguisubstantiv feminin

regional
  • 1. Ied până la un an. MDA2
  • 2. Capră (între un an și doi ani). MDA2
  • 3. masculin Țap. MDA2
    sinonime: țap
  • 4. depreciativ Epitet dat unui om cu barbă. MDA2
etimologie:

țăguisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.