ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zorzonel | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂLÍE ~i f. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; cioc. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂLÍE s. v. cioc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚĂCĂLÍE s. v. străgălie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țăcălíe s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink