țârcâială sf [At: LEXIC REG. II, 55 / V: ~căi~ / Pl: ~ieli / E: țârcâi + -eală] (Reg) 1 Mulgerea animalelor domestice, făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger. 2 (D. oameni) Expectorație însoțită de un sunet caracteristic. 3 (Fig) Afacere ocazională și de mică însemnătate. 4 Urinare puțin câte puțin. 5 Stropire cu apă. 6 Picătură dintr-un lichid Si: strop, (reg) țârc (2). 7 Țâșnire a sângelui dintr-o rană Si: țârcăitură (7).

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi²; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâială s. f.] – Țârâi² + suf. -eală.

țârăială sf vz țârâială

țârâială sf [At: POLIZU / V: ~răi~, ~rui~ / Pl: ~ieli / E: țârăi¹ + -eală] 1-9 Țârâire (1-9). 10 Zgomot produs de căderea unei ploi ușoare și de scurtă durată Si: țârâitură (1). 11 (Îlav) Cu țâruială Puțin câte puțin, într-un interval mai îndelungat de timp.

țârcăială sf vz țârcâială

țâruială sf vz țârâială

ȚÂRÂIALĂ, țârâieli, s. f. Faptul de a țârâi²; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâială s. f.] – Țârâi² + suf. -eală.

ȚÎRÎIALĂ s. f. Faptul de a țîrîi¹; ploaie ușoară și de scurtă durată.

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

țârâială s. f., g.-d. art. țârâielii; pl. țârâieli

ȚÂRCÂIALĂ s. v. burniță.

ȚÂRÂIALĂ s. v. burniță.