ȚÂRẮU, țâráie, s. n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor; p. ext. izvor, șipot, pârâu mic. – Din țâr1 (interjecție) + suf. -ău.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
Gammasigma
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țârắu s. n., art. țârắul; pl. țâráie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink