ȚÂNC, țânci, s. m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laura_tache | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÂNC ~ci m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÂNC s. v. puști.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țânc, țânci, s.m. (pop. și fam.) 1. copilaș, băiețaș. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țânc s. m., pl. țânci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țâncul-pământului (zool.) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink