opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

ȘUTARE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

ȘUTARE, șutări, s. f. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei; șutat. – V. șuta.

șutare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: șuta] Lansare a mingii printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la diferite jocuri sportive Si: șutat.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter.

șuta vi [At: IORDAN, STIL. 373 / S și: shota / Pzi: ~tez / E: fr shooter] A lansa mingea printr-o lovitură (cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special), la unele jocuri sportive.

ȘUTA, șutez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A lovi mingea cu piciorul (la fotbal, la rugbi etc.).

ȘUTA vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot].

ȘUTA vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter)

A ȘUTA ~ez tranz. (la unele jocuri sportive) A trage un șut în direcția porții. /<fr. shooter

Ortografice DOOM

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

șutare s. f., g.-d. art. șutării; pl. șutări

șuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 șutează; conj. prez. 1 sg. să șutez, 3 să șuteze

șuta (a ~) vb., ind. prez. 3 șutează

șuta vb., ind. prez. 1 sg. șutez, 3 sg. și pl. șutează

Argou

a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă.

Intrare: șutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șutare
  • șutarea
plural
  • șutări
  • șutările
genitiv-dativ singular
  • șutări
  • șutării
plural
  • șutări
  • șutărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuta
  • șutare
  • șutat
  • șutatu‑
  • șutând
  • șutându‑
 singular plural
  • șutează
  • șutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutez
 (să)
  • șutez
  • șutam
  • șutai
  • șutasem
a II-a (tu)
  • șutezi
 (să)
  • șutezi
  • șutai
  • șutași
  • șutaseși
a III-a (el, ea)
  • șutează
 (să)
  • șuteze
  • șuta
  • șută
  • șutase
plural I (noi)
  • șutăm
 (să)
  • șutăm
  • șutam
  • șutarăm
  • șutaserăm
  • șutasem
a II-a (voi)
  • șutați
 (să)
  • șutați
  • șutați
  • șutarăți
  • șutaserăți
  • șutaseți
a III-a (ei, ele)
  • șutează
 (să)
  • șuteze
  • șutau
  • șutară
  • șutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șutare, șutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șuta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șutat
etimologie:
  • vezi șuta DEX '09 DEX '98

șuta, șutezverb

  • 1. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: da trage
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.