ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘURUBUÍ vb. v. înșuruba, strânge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șurubuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiésc, imperf. 3 sg. șurubuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șurubuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink