ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink