șuleandră¹ sf [At: LB / V: (reg) cil~ / Pl: ~re / E: pbl ctm șulfă¹ + buleandră] (Dep) 1 (Reg) Zdreanță. 2-3 (Reg; fig) Șulfă¹ (3, 6). 4 (Reg; fig) Femeie care poartă pe cineva cu vorba. 5 (Reg; îe) A umbla ~ra A avea o ținută neglijentă, dezordonată. 6 (Reg; șîe a umbla de-a cileandra) A umbla fără rost.

șuleandră (-endre), s. f. – Femeie stricată, prostituată. Creație expresivă, bazată pe un element inițial puțin clar (poate de la rădăcina expresivă șui) și suf. -andră, cf. buleandră, fleandră, hoandră etc. După Cihac, II, 396, din germ. schlendern „a interveni” prin intermediul ceh. slondra, soluție insuficientă. După Philippide, Principii, 151, der. din șuier „trișor” cu suf. -andră. Este var. lui ciuleandră, s. f. (dans popular în Munt.).

ȘULEANDRĂ s. v. buleandră, cârpă, cocotă, curvă, femeie de stradă, fleandură, otreapă, petică, prostituată, târfă, zdreanță.

șuleandră s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. ZDREANȚĂ.