ȘULÁR, șulare, s. n. Cusătură provizorie cu împunsături rare; însăilătură; ață cu care se face această cusătură. [Pl. și: șularuri] – Cf. sl. šilo „sulă”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘULÁR ~e n. înv. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; însăilătură; saia. 2) Ață de însăilat. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘULÁR s. însăilătură, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șulár s. n., pl. șuláre/șuláruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink