șuiát, -ă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.; despre oi și vite) care are la ureche un semn de recunoaștere. 2. (adj.; în forma: șiat) tăiat pieziș. 3. (s.f.) semn făcut la urechea oilor sau a vitelor, prin tăierea unei șuvițe subțiri.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Reg.; despre ființe) A se subția, a slăbi; a se jigări. – Din șui2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șuiá1, șuiéz, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șuiá2, șuiéz, vb. I refl. (reg.) a îndepărta, a împinge cu violență.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink