șubui [At: ARVINTE, TERM. 89 / Pzi: ? / E: ns cf șuba¹] (Reg) 1 vt (C. i. bușteni) A șiba². 2 vru (D. căruțe) A aluneca cu roțile dinapoi într-o parte.

șubui, șubui și șubuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre bușteni) a târî cu ajutorul țapinelor. 2. (refl.; despre căruțe) a aluneca cu roțile dinapoi într-o parte.